Fii bun si vei ramane singur!

•January 2, 2012 • Leave a Comment

In lumea asta in care traim, exista mai multe tipuri de lacrimi. Lacrimi care curg, lacrimi ce iti napadesc ochii, lacrimi ce se opresc in suflet, lacrimi de durere, lacrimi de indiferenta, lacrimi de iubire, lacrimi de neputinta…si astea sunt doar cateva.

Esti deacord?

In una din aceste zile am avut lacrimi de furie, care proveneau din niste lacrimi de neputinta blocate in suflet. Neputinta de a intelege unii oameni, unele momente, unele fapte si unele cuvinte aruncate fara sens.

Acum am simtit pe deplin zicala  “cu cat cunosc mai bine oamenii cu atat iubesc mai mult aimalele” !

Noi ca oameni, avem un suflet; si fiecare dintre noi aratam partea mai buna sau mai proasta a lui. Cert e, ca daca iti dezvalui partea buna si sensibila si iertatoare si cum vrei tu, oamenii profita de tine, si in final ajungi sa ramai cu un suflet dezgolit.

~ Fii bun si vei ramane singur! ~

Am ajuns acum in clipa in care spun AJUNGE!

Ajunge sa fiu mereu fraiera care lasa de la ea si iese ranita tot timpul.

Ajunge sa inghit insulte pentru a multumi lumea din jurul meu.

Ajunge sa imi cer iertare pentru niste fapte ce nu le’am comis eu sau cu intentie.

Ajunge sa permit oamenilor sa profite de mine!

E un an nou, cu noi planuri, idealuri si vise.

Si primul meu principiu al acestui an e sa’i permit sufletului sa mai arunce doar lacrimi de bucurie!

A visa…a nu visa?!

•October 24, 2011 • 2 Comments

Nici nu stiu daca visele exista!

Imi poti spune tu?

Cum sa existe visele daca mereu se spulbera inainte sa gust din ele? Nici nu stiu cum arata un vis; forma, miros, culoare, gust poate…nimeni nu stie. De ce sa mai cred in ele? Am ajuns sa fiu de atatea ori dezamagita de ele, incat nici nu stiu cum sa mai visez, daca sa indraznesc sa mai visez. Dar realizez ca visul e involuntar. De fiecare data imi promit ca voi renunta la vise, voi trai viata asa cum e, si voi pune accent pe clipa. Dar de fiecare data ma trezesc cu un nou vis in plan…o noua dezamagire spre care pornesc fara sa vreau. Acum daca stam sa ne gandim, visele sunt bune sau rele? Pentru ca mereu indemnam lumea sa viseze, sa lupte pentru visele lor, oricat de greu ar fi…dar nimeni niciodata nu reuseste sa il indeplineasca. Asta inseamna ca ne dorim rau reciproc fara ca macar sa stim?? Pana si acum am vise, si imi dau seama ca o sa devina un esec…dar nu gasesc forta sa ma impotrivesc lor! De ce doamne sunteti asa malefice? Dar ce frumos e sentimentul inceputului de vis. Cand iti inchipui perfectiunea pe care vrei sa o atingi, cate zambete iti aduce pe buze…ca mai apoi sa ce? Sa vina sa iti rapeasca zambetul din suflet! Nu’i corect…nu’i corect chiar deloc! Dar cred ca ne’am obijnuit…cate in viata asta nu’s corecte? De aceea tot visam noi, din obijnuinta. Poate ne’am opri daca am sti cum, dar totusi cred ca am continua; e prea dulce satisfactia drumului spre esec.

A visa sau a nu visa?

Asta’i intrebarea!

Epilog de toamna

•October 15, 2011 • Leave a Comment

Frunzele cad una cate una; ele cad si incearca sa’mi ascunda minciuna…

Sufletul nu stie ce s’a intamplat, nu stie ca toamna a venit cu norii ei si mi te’a luat. Inca il mint ca n’ai plecat, dar simte ca l’ai abandonat. Ii simt frustrarea si ma uit spre cer, si incerc soarelui putere sa ii cer…puterea de a mai sta o zi, sufletul sa’l mai incalzeasca putin. Degeaba, el a inceput sa verse lacrimi, le simt rece in interiorul meu. Il amagesti din cand in cand cu raze calde, te’as ruga sa incetezi. Fa sa vina toti norii acum, fa’i sa plece pe alt drum! Fa sa ploua, fa sa ninga, dar sa stiu ca scap de’o grija. Fa sa vina soare iar, sufletul sa’l simt curat.

Tare imi e dor de clipele senine cand stateam cu sufletul langa tine. Dar acum ramai departe si simt cum inima mi se desparte in mii si mii de cioburi sparte. Ramai cu bine, draga mea, la anul ne vom revedea! Cu soare si cu iubire astept o noua intalnire. In amintiri ramai mereu pana trece dorul greu. Si daca iarna ne desparte, nu trebuie sa’i purtam pica, pentru ca daca n’ar fi ea, m’as plictisi de dragostea ta!

Frunze cad, si picuri cad si-mi simt sufletu-ncarcat!

Si totusi…

•September 13, 2011 • Leave a Comment

Ma gandesc la tine, ma gandesc la tine si iar ma gandesc la tine. Si dupa aia stau si ma gandesc, oare cate ore trec pe zi gandindu’ma la tine ?

Mi’ai luat mintile, mi’ai luat psihicul, mi’ai luat ratiunea. Pentru toti ceilalti am ramas incoerenta, dar pentru sufletul tau sunt acel inger zambitor. Cum pot doamne, sa ma gandesc mereu la o amintire? la amintirea chipului tau, la amintirea atingerilor tale, la amintirea acelor saruturi. Cum sa am sufletul plin de atata fericire, si totusi eu sa fiu trista in afara. Nu’mi pot explica, banuiesc ca nu poti nici tu. Cum doamne m’ai facut dependenta de respiratia ta?

Esti tu drogul perfect pentru mine? Sa fi tu oare?

Am ramas fara nici o intrebare, pentru ca din nou… ma gandesc la tine !

In the memory of what could’ve been the happiest day !

•September 6, 2011 • Leave a Comment

Ca sa vezi, ce draguta e viata cu tine. Din cel mai culminant punct al fericirii, te arunca fara mila in mijlocul iadului, fara sa te intrebe, fara sa’ti dea niste optiuni, fara sa te avertizeze macar. Frumos, nu’i asa? Desi nu eram convinsa, acum am realizat cu siguranta ca asa numita fericire este asemanatoare unei halucinatii din desert; te convinge ca exista, te lasa sa te aproprii cu entuziasm de ea, si pe cand esti pe puctul de a o ajunge, de a gusta din ea, de a o atinge, ea dispare, se spulbera. Si visele… daca ele se spulbera odata cu fericirea.. crezi ca mai pot visa acum? Crezi ca ma mai pot increde in altceva decat in pura, cruda realitate? Si visele sunt la fel ca fericirea, sunt de aceasi speta. Atunci cand esti fericit, crezi ca poti ajunge tot mai sus, ca poti face lucruri minunate, dar care sunt inca sub forma unui vis. Si dispar odata cu fericirea. Deci da, sunt si ele doar niste iluzii cu care sufletul si mintea se amagesc pentru a scapa de mizeria vietii! Asa ca, ma opresc aici pentru a nu spulbera si visele sau fericirea altora.. a voastra.

Stii cum e? Viata te ridica, pana te coboara. So set up your wings to fly when the moment comes!

Here’s to the memory of what could’ve been the happiest day !

Unforgivable II [Dialog cu Adriana]

•August 23, 2011 • 1 Comment

Asadar si prin urmare… de anul trecut a mai trecut un an, s’a mai scurs o vara.

Nici nu stiu cum sa incep.. nu stiu ce ganduri sa exprim prima oara, nu pot face un top al momentelor, nu pot sa selectez amintirile lunii iulie, petrecuta intr’un loc special, cu cele mai persoane speciale ! Cilieni..

Adriana, ar trebui sa fi aici sa vezi cu cata retinere scriu randurile astea, cum ma opresc din scris sa zambesc cand imi amintesc de Olt, si cum ma opresc din scris sa suspin ca nu mai esti langa mine sa’mi respiri aerul :-<

Bine, gata, am inteles, termin cu sentimentalismele, nu trebuie sa urlii!!

Sa’ti amintesc oare de marea noastra intrare in discoteca? Eu in pulover, blugi, tu in camasa, blugi + geci atasate de micuta geanta neagra, in comparatie cu fragila bucatica de material pe care restul don’soarelor o aveau pe ele? Hai ca am inceput bine, trebuie sa recunosti! Urmatoarea zi…cand mi’am vazut viitorul in zid din acea ‘simpatica’ dacie 1310, cu tine la volan desigur. Si tu cu subsemnatul la aproximativ maxim 5 grade v’ati aruncat in olt, in timp ce eu cu celalalt subsemnat radeam la caldurica :)). Ce vremuri! Vaai, l’am omis pe Litra, se poate? Adriana, draga mea, esti o zana, frumoasa foarte foc, printes’o care suntem! :))

Mai are sens sa adaog vreo explicatie la expresia ‘baga tu cutitul, ca zic ca am fost eu’ ?? Eu cred, sper ca nu. Si timp de 10 zile cam asta a fost fraza noastra de buna dimineata, pofta buna, sa’ti fie de bine, somn usor, inainte de serial, dupa serial, noapte buna! Si ce serial :> privit live si in reluare! Numai iubirea poate face asa ceva! :))

Uite Adriana draga mea, asa avansez, incerc sa amuz, si parca nu’mi iese. Oricum stiu ca tu razi, ca daca nu bag cutitu, deci e ok baaa :)))

Oare sa deschid capitolul bunicu’ ?  Sa spun oare ca esti cea mai de consumatie dama, la fel ca eu? Si ca esti scarboasa mea preferata ? Maaars ma uita’ma! :)) Ar trebui sa fi fost ingropate la olt, macar asa eram si acum acolo :-< [doamne amin nu] :)). Adrianaaa, mai ti minte oare cand am fugit de renumitul Dexter? Nu se poate asa ceva, cum sa uiti cand eu pe tocuri cu tu desculta am fugit pe pietrisul fin care exista pe ulitele din cili?? Sa mai zic de fantana cu epica faza:

“-Marieeeee

-Ce vrei Adriana?!?

-Bunicu

-[maini jos de pe mine, 2 metri distanta, alba la fata]”

Noi suntem alea ce merg cu babele la tamaiat si nu ne pare rau! :)) nu?

Doamne Adriana draga mea ce mi’am amintit si e chiar foarte amuzant.. =)) offf. Cand auzi cuvantul lebenita, care e primul gand care iti strabate creierasul? Oare sa fie acea zi de sambata cand eu nu luam antibiotice si m’am imbatat manga nu. E acea sambata cu tu in rochia mea in acea balta fermecata de atata lichid pe care corpul uman il elimina ! Si tu, draguta de tine m’ai gasit pe mine pe post de prosop [daca nu eu atunci cine?] :)) si dupa 2 secunde tu la 5 metri de mine. Dar nu’i nimic, lebenita te’a consolat de mica :)) te’a mai consolat si critinel cand s’a gandit [bine] ca poate nu te’ai spalat de mult si trebuia sa incerce apa din balta inainte sa il inmuieze si pe sebica aka sabie aka ‘bempaca’ :))

Iti amintesti.. noi 2 in spatele casei…, toti afara.

“-Unde ati fost ca v’am chemat la poarta?!

-…aaa,hmm, pai sa vezi.. cum sa’ti ziiic…, eram in odaita!

-Pai cum ca am fost pe acolo si nu erati.

-aha.. abstraaact, da cum sa’ti explic?.. hmmm sa vezi ca eram sub patura! “

:))))))

Desi nu stiu faza tare tare bine, tot mi se pare amuzant cum ai incercat sa te ascunzi dupa soba sa ma acoperi pe mine! =)) si pt asta iti sunt recunoscatoare, dar as fi vrut sa te vad!!! :)) draga mea >:D<

Hiiii, ce mi’am amintiiiit!!! Bulgaria Globus! =)) reteaua noastra favoritaa !! cel mai bun semnal de pe pamant cu putin mai mult roaming :)) ce seara trista!

“-Alooo!!?

-Ma auuuzi??

-Nici eu!” :)))

Adriana, trebuie sa’ti spun ceva important, si crede’ma, incerc sa nu ma repet!! Deci.. toata familia mea e tigani; mama e tiganca, sor’mea la fel, tata e si el, dar eu mi’am facut operatie in Bucuresti!!! [5 min mai tarziu] Familia mea e numai tigani; mama, tata, frate’meu.. dar eu mi’am facut operatie in Turnu Severin! [3 min] Fata mea sa stii ca toata familia mea e de tigani, dar eu mi’am facut operatie, si daca ai vrea sa fi sotia mea, as da pentru tine 10 galeti de branza de oaie, si 2 galeti de aur! ce zici? :>

Aceeasi seara, alt subiect: cuvinte ajutatoare: 100 lei, peko, mancare, plaviceni, mancare, sant, gard in fata ochilor, panica, stop! Hai ca nu e greu, doar nu ai uitat curba magica, cu bmw’ul magic, si soferul, magicul gras ❤

[si ce masina, si ce sofer :>] :))

Oare suntem neamuri daca in acelasi loc, in aceeasi seara, amandoua ne’am taiat la deget, cu acelasi obiect, capacul berii Ciuc? :))) nu cred, e coincidenta, asa zic si eu!

Epic: “Mariee, te rog zi ca asta nu’i sange!! ” =))

…..

Momente de ascultat muzica pe telefon in pat, urmate de ‘plaja’ de sub pom, urmate de intrebarea “stii de ce imi plac mie click’urile astea?” :)))

Vaaai, cum sa nu’ti amintesc de operatiunea “money search” ?? Du’te tu pana vb eu cu buni, ba nu, du’te tu, hai amandoua. Vai, vai, vai, batranii astia!!

O.Bineinteles ca acum aduc in discutie deja un subiect uzat, dar asta e, face si el parte din roman :)) si anume gemenii.B.

[uita’te bine la fraza cum e scrisa si iti dai seama] =))

Si unde mi’i sutienu? ha? :))) ce zici? :> o serenada asa de noapte bun

Vai doamne Adrianaaa. Noaptea ‘scandamberg’ ! Da’te mai asa ca tu aduci eclipsa aia ce vine odata la nustiu cati ani =)) Gogoasa vs. Caiac!

Aceeasi seara cand din 2 in 2 secunde auzeam ‘Da serios unde mi’ati aruncat papuciiii?? :(( “

Vedeta satului.. Phillip Ionut, pe teren, alea alea, jos textila, capu de stropitoare! Trebuie sa ne laudam si noi cu el, nu degeaba e cel mai bodyguard bun pe care il avem !!!

Hai sa inchei si eu, ca ma napadeste melancolia, zau de nu! Si cu ce altceva sa inchei, decat cu draga noastra plecare, care era pe punctul de a nu mai fi :))

“-Sunteti nebune? cum sa plecati la 3, gasim noi pe cineva sa va duca!!” [Doar cine e Icleanu in satu asta?]

ora 7 jumatate si Marcu suna cu colacul salvator, care desigur ne cazeaza la clasa 1, ca pe niste doamne ce suntem =))

Panica cu becurile, baia, statiile, astea nu se mai pun, nu ?

Deci.. sper ca ti’am facut ziua mai buna cu acest post [stiu ca nu], sper ca te’ai amuzat [ai face bine ca m’am chiar chinuit sa’l fac amuzant cand eu am lacrimi in ochi] si nu uita ca te iubesc!!!

Esti cea mai verisoara buna pe care o pot avea !!! :*:*:* >:D<

Mtza Uoff!

P.S.: Dedicatie pentru cei mai 2 oameni speciali, “si nu o sa mai fie la fel, niciodata!!!”

Randuri de amor tarziu..

•August 4, 2011 • Leave a Comment

Sa stii, eu nu te’am uitat, nu te uit, si nici nu te voi uita. Faptul ca nu mai respiram acelasi aer, nu inseamna ca sufletul meu a incetat sa il bantuie pe al tau. Faptul ca ochii nostrii nu se mai intalnesc temator nu trebuie sa’ti dea de inteles ca s’au stins. Daca parfumul tau il mai simt imbibat doar pe o bucata de material, am senzatia ca te simt in tot prezentul. Faptul ca respiratia mea nu o mai simti alunecand suav pe chipul tau, nu inseamna ca am incetat sa respir iubirea ta. Cand buzele mele sunt lipsite de obrazul tau, imi urla in amintire. Bratele tale cautandu’si jumatatea, le simt infipte in sufletul atat de plin de tine. Si meditez asupra dorului… cum poate oare sa fie el atat de puternic cu apasarea lui. Cum poate oare sa’mi batjocoreasca astfel sufletul, inima, trupul si gandirea. Ar trebui sa fi aici, sa’mi pun capat suferintei!

Scurt anunt publicitar !

•June 15, 2011 • Leave a Comment

Va invit cu mare drag sa vizitati si sa like’uiti pagina de facebook Whatever.

Creatoarele acestor randuri pline de farmec, sunt minunatele Iulia Beatrice si Lorycik Loredana.

Sustineti talentul lor si ajutatile sa creasca !

•June 15, 2011 • 3 Comments

Asa da ! 🙂

Rihanna, binecunoscuta artista pop, s’a axat in urma cu cateva saptamani, pe un stil de muzica reggae, care dupa parerea mea si nu numai, ii se potriveste mult mai bine din toate punctele de vedere.

Felicitari ei si multa bafta!

Asa nu ! 😦

Romanul, dar nu numai, ci omul in sine este educat sa transforme o opera de arta intr’un adevarat kitsch.

Un bun exemplu este si piesa artistului Kobi Peretz, Kama Ahava.

Original:

Remix romanesc:

Ganduri filtrate

•June 14, 2011 • Leave a Comment

Te trezesti la o varsta oarecare, trecuta de anii copilariei in orice caz; si vine un moment in care ai vrea sa pui in balanta tot ce ai invatat pana acum, tot ce ai castigat si tot ce ai pierdut. O iei de la zero. De cand erai insignifiant in aceasta lume, ai invatat sa pasesti, sa vorbesti, sa citesti, sa mananci, sa iti faci prieteni, sa te joci, sa reciti poezii, si cate alte chestii nu ai mai invatat. Cand ai trecut deja de primii 10-15 ani, ai invatat ca existenta prietenilor tai, e ca apa in desert; ai nevoie de ei pentru a supravietui caniculei ce viata ti’o impune. Ai mai invatat de asemenea, ca viata e un joc cu reguli, platesti pentru nerespectarea lor, si esti rasplatit [nu intotdeauna] cand castigi. Inveti si ca viata e un adevarat razboi, 2 lupte castigate nu inseamna ca ai invins, atata timp cat adversarii continua sa te atace. Ai invatat ca oricat de matur ai spune ca esti, fara parinti ti’e imposibil sa te descurci, atat psihologic cat si material. Ai invatat ca tradarea doare, poate fi ea si din partea unui dusman, tot te afecteaza, si creste in tine samanta urii. Mai tarziu ea se dezvolta cu ajutorul prietenilor, si continua sa infloreasca pana da de zidul final. Pe langa toate astea, sigur ai mai invatat o puzderie de lucruri. Dar cu toate astea, nu e suficient sa mori, nici la 100 de ani de ai avea, doar cu aceste lucruri nu poti spune ca intr’adevar ai realizat ceva, te’ai implinit. Lipseste cea mai frumoasa, grea de gasit, grea de tinut si dureroasa lectie, dragostea. Atunci cand dragostea adevarata si’a facut loc in inima ta, si mai apoi in sufletul tau, cand nu mai vrei sa adormi deoarece realitatea ti se pare mult mai satisfacatoare decat visul, cand simti ca ai da si ultima particica din tine si sufletul tau pentru cel ales, atunci stii, si poti spune ca esti implinit, ca ai invatat ce inseamna dragostea, si astel ai dat mana cu moartea. Invata sa risti, invata sa nu ramai niciodata blocat pe ceva. Largesteti orizontul si cu pasi marunti invata sa traiesti totul pana ai ocazia.